Prezentă, și totuși absentă

Zilnic ne grăbim spre ceva, cineva și în alergarea noastră trecem unii pe lângă alții…
Deseori nu ne vedem, uneori ne izbim unii de alții în graba noastră, poate doar ne vedem, alteori ne mai și vorbim.
Alergarea e istovitoare, dar uneori pornim obosiți de la bun început. Ce ne face să fim atât de cătrăniți?

Deschid acest subiect de discuție care se vrea a fi: „Prezent și totuși absent”

Chiar dacă sunt acasă, sunt mereu în priză. Nu mă relaxez, nu am timp de nimic. Trebuie să fac de toate pentru toți, (și pentru mine) dar nimic pentru mine. Nu, nu m-am contrazis. Tot ce fac pentru familie este foarte bine, dar trebuie, simt nevoia să fac ceva special pentru mine. Nici faptul că scriu două-trei cuvinte pe un amărât de „blog” nu mă ajută. Mă simt frustrată că nu am timp, absolut deloc, să stau pur și simplu. Caut și mă uit pe fugă la un film, și mă mai surprind că mă gândesc la altceva, nu la ce se întâmplă în film și mă întorc de unde-am pierdut…

Pot continua cu o carte pe care o citesc. Dacă-mi cere o concentrare mai mare mă întorc și recitesc de două ori până înțeleg… sau până mă concentrez pe carte și nu la alte gânduri.

Ce să mai spun de rugăciune?… Mă trezesc că gându-mi zboară și aranjează diferite lucruri, pune la cale strategii, se îngrijorează, când de fapt ar trebui să stau de vorbă cu Tata.

Advertisements

One thought on “Prezentă, și totuși absentă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s